Mi-e dor
Postat pe 25 December 2007 la 4:16
Ce e viata daca nu o o ardere de neuroni? Intre timp ne-am vandut sufletele, sau daca nu le-am vandut de tot, atunci cu siguranta am vandut ceva ceva din ele.
Dar tot mai visam la lumina soarelui in serile de vara. La portile inalte din fier, ruginite. Castanele cazandu-ti in cap. Nuci, salcami, pruni, tei. Copiii care rad zgomots, mananca flori de salcam si carceii de la vita de vie. Mi-e dor de rufele pe care le aducea mama iarna in casa, inghetate, reci.
Peste multi ani o sa-mi fie dor de latratul cainilor noaptea, de strazile cu asfaltul deformat, gauri carpite, trotuar si bordura cum nicaieri nu-s. De cerul cu stele si strazile prost luminate. Si o sa-mi mai lipseasca injuraturile sanatoase. Iarba nu atat de deasa, trifoiul, buruienile din iarba, taranii scotand apa de la fantana si balegarul din curte. Curte de pamant batatorit. Sate fara statie de tren. Noroi. Bierica din sat. Lapte proaspat muls, paine calda. Banane, portocale, prajituri, carne de porc. Lana. Zapada multa. Tunel prin zapada iarna, cand eram mici. Obraji rosii, copii sanatosi.
De Craciun mi-e dor de mine, pe la vreo 6 ani, cand colindam din casa in casa, din inima, pentru nuci si prajituri, nu pentru bani. Casa plina de oameni care veneau in vizita neanuntati. De varza acra.
Ma simteam importanta. Era liniste. Scoala era gratis. Era usor sa fii ambitios, era confortabil, traiam cu bun simt, dar in acelasi timp cu pasiune si ironizand
Superb!
11 January 2008 la 7:41
Postat de viorel
|
M-ai inspirat. Ai să vezi...
|
|
(1)
Posteaza un comentariu
