nebunie
"Nu sufar de nebunie...Ma bucur de ea in fiecare minut..." 
speranta...
apele se limpezesc...sper sa fie bine...oricum nu renuntam la lupta asa de usor..nu stiu nici acum ce este in capul lui...dar acasa este k...pesemne multa vreme de acum incolo voi avea senzatia aceea ca la noi mai locuieste o persoana....mi a spus atatea cuvinte frumoase...atatea priviri...dar eu tot sceptica raman...tot mai fac pe "detectivul" si uneori cred ca sunt paranoica...imi fac rau singura cautand ...imi pare rau ca am fost dezamagita
in fine asta e...nimic nu e intampator...totul are un scop...
va pup si multumesc de sfaturi
am revenit:)))
da, am lipsit ....o perioada destul de linistita cu promisiuni ...iertari....dar cat de putin dureaza totul....poate ca si eu sunt de vina,caut tot timpul sa aflu daca....daca....si partea proasta este ca am mai aflat cate ceva....felicitari virtuale... mesaje...imi spune ca eu sunt iubirea lui....dar nici nu mi spune de ce mai continua sa mai vb cu ea ...si nici nu inteleg...acasa totul este ok...nu lipseste nimic ...am prea multe da facut in perioada aceasta si imi este destul de greu sa ma concentrez....ma gandeam sa vorbesc cu ea ..dar nu stiu daca fac bine...voi v-ati duce la ea sa vorbiti?
una peste alta ...suferinta asta ma darama...mi-a inselat asteptarile....
va multumesc
multumesc mult de incurajarile voastre...stiu ca este greu sa trec peste acest impas...eu,in prostia mea credeam ca daca ii pun in fata dovezile,o sa recunoasca....dar nu a fost asa.mi-am zis:trebuie sa stiu adevarul!(de parca nu-l stiam).vroiam sa ma eliberez si am inceput a scrie in caietul meu..pentru mine scrisul are valoare,imi obiectiveaza o traire,apoi m-am hotarat sa-i spun pentru ca nu mai suportam sa tin in mine.bineinteles ca a negat...acum nu se poate uita la mine,banuiesc ca sunt remuscarile,rusinea(exista asa ceva la un barbat?sau sunt prea naiva?)
acum ,ma distrug propriile mele ganduri,ma simt despuiata si aratata lumii,cum sa mai cladim ceva daca s-au daramat ziduri facute cu greu in cei 20 de ani?
nu mai vreau sa stiu ziua,ora,anul in care ma aflu...vreau sa nu mai existe timp,sa nu mai stiu cand m-am nascut,sa nu mai stiu ce varsta am.vreau sa uit..........oare o sa pot?
dezamagire
De multe ori viata mi-a dat senzatia ca zbor...credeam ca eu sunt pasarea care a ajuns cel mai sus....ca mai am un pic si ating norii ,soarele.Credeam ca toata aceasta fericire exista .Dar,uite ca acum sunt dezamagita de viata...mai sunt pasari mult mai ridicate in slava cerului,pasari care iti picura pe aripi tristete,oboseala ...si atunci incepi sa ai cadere libera si in aceasta cadere ti se perinda prin fata ochilor lumea ta pe care o credeai perfecta .El...sau viata m-a dezamagit?poate impreuna si-au unit mainile si mi-au aratat ca totul este o iluzie.
|
(2)
