Feelinguri....
M-a cerut. Mi-a placut cum a pornit discutia, cum a pus punctu' pe I, cum a pus problema. A zis ca tre sa vina sa vb si cu ai mei  Mi-a placut ca a facut-o oficial, spunand despre asta si unor prieteni. Mai e mult timp pana la nunta, data e stabilita. O sa fie bine. Mi-am dat seama ca el e cel cu care vreau sa fiu...au fost neintelegeri intre noi, majoritatea din lipsa de comunicare, dar impreuna am invatat sa ne fim alaturi, sa ne ascultam si sa ne intelegem.
Mi-a placut ca a facut pasul, am privit asta ca pe un act de maturitate...m-a surptins in mod placut.
Si-a schimbat in timp conceptiile, am observat asta si imi place cand face planuri pt noi...
S-a intamplat in seara dinspre 15 spre 16... seara asta are o semnificatie speciala pt noi
Fericita cu adevarat!
Am fost avansata!
Lucrez intr-un birou nou, am un calculator nou, telefon nou, dosare noi, pixuri noi...viata noua.Sunt foarte fericita aici, am si internet acum si cand e timp liber citesc si ma simt tare bine. Am scapat de o gloata de colegi care nu ma suportau din cauza ca le eram superioara - prin atitudine, prin studii, prin gandire, prin infatisare..prin multe.Acum au ajuns ca niste lingai care se dau pe langa mine sa le scap vreo firmitura...
Salarul nu e foarte mare, dar pt conditiile pe care le am acum, pt mediul extraordinar in care sunt acum, e foarte bine...sunt eu cu mine, seful alaturi...sunt recunoscatoare pt oportunitatea de a fi fericita si pt faptul ca am scapat din acel cuib putregait de frustrarile lor..(a fostilor colegi)
Muzika ...
Postat de eva
Postat pe 2007-Mar-24 la 8:55 AM
Imi place ca imi faci pe plac acuma, in prezent vorbind, dar stii ce mi-ar placea cel mai mult? sa ma surprinzi cu iubirea ta cand nu ma astept, cand nu iti cer nimik, sa vad ca iti doresti sa ma provoci...
cred ca par a-ti face mai tot timpu pe plac si..no chelange(cred ca asa se scrie) for you...
surprinde-ma dragule, take my breath away, pune la cale un plan si fa-ma sa raman muta de uimire!
fa-ma sa ma simt iubita pana la divinizare!
ia-mi ceva dulce si flori cand nu e ziua mea...
ia-mi o inghetata cu fructe nu pt ca ti-am cerut eu ci pt ca stii ca mi-ar placea...
fii cavalerul meu in armura stralucitoare!
fii mai putin realist macar din cand in cand si umbla pe langa mine beat de fericire..fii un indragostit flamand care adora sa ma sarute!
scrisoare catre tine, dragul meu...
Ti-as scrie tie astea sa le citesti si sa intelegi ce gandesc, dar am impresia ca ar fi ca si cum ti-as da apa fara sa iti fie sete.Deci gestul ar parea de neintels si bineinteles fara pic de apreciere....
La inceput te-am ignorat, nu te-am luat in seama ca existi si ca ma placi.Apoi te-am descoperit si incet am inceput sa reconstruiesc un puzzle, gresind cu fiecare bucatica, pentru ca ceea ce am creat nu erai tu, era doar o imagine.Prea idealista si visatoare am fost pt a te iubi din ce in ce mai mult si a incepe sa visez cu tine.Fara sa imi dau seama am inceput sa traiesc in lumea care mi-as fi dorit sa existe si te-am iubit tot mai mult pentru ca MI SE PAREA ca esti asa cum as fi vrut sa fii.
Am descoperit de fapt ca esti plin de egoism si complexe, de aici si izvorul tau de orgolii. Spuneai ca ma iubesti si ca nu iti vezi viata fara mine. Naiva, copilaroasa - am crezut pentru ca imi placea ce auzeam, parea asa frumos si aveam un foc in mine ce ma facea sa imi doresc sa fiu mereu cu tine, te visam ca o poezie ce o auzi cu glasul mintii inainte sa adormi si cand te trezesti...
Mi se parea atat de natural sa nu am mari preocupari pentru ca te aveam pe tine. Ce-i drept nici sansa nu prea afost de partea mea de cand m-am mutat aici, unde sunt acum si unde lucrez de 6 luni...
Revad bloguri scrise de mine - viata mea cu tine de pana acum s-a bazat pe dezamagiri si iluzii trecatoare.De fiecare data m-ai dezamagit si mi-ai dat motive sa am ce scrie despre frustrarile mele.Cu fiecare rand speram sa ma eliberez si sa fiu cu tine fericita.Ti-am zis de atatea ori ca nu te-as insela niciodata daca m-ai iubi si m-ai face sa ma simt bine...Am impresia ca nu ai intele si cred ca ar fi fost bine sa fac o traducere speciala pentru tine...
Sunt dezamagita de faptul ca m-am inselat atat de mult in privinta ta...pareai atat de sincer, poate chiar erai, ideea e ca acum fara explicatii vorbim la telefob ca amicii.Nu ne-am vazut de 4 zile si te simt ca esti ok, cu prietenii tai, pe care ai avut mare grija sa ti-i tii aproape si sa le fii alaturi ori de cate ori ti-au cerut...
De mine d c nu ai fost alaturi? de cate ori ti-am spus ca ma simt singura, ca nu imi e bine ca nu am prietene si ... imi amintesc ce mi-ai zis atunci "ma ai pe mine" Pareai atat de apropiat de mine. esti de fapt ce??? un adolescent intarziat care o perioada a stat cu mine din obisnuinta si din cauza amintirilor... dar acum? ce usor iti e sa stai fara mine! asta chiar ar trebui sa invat de la tine dragul meu! e ceva ce nu am stiut, dar e imperios necesar...
Imi pare asa ciudat sa ma gandesc sa fiu cu altcineva..e vorba de atatia ani in care am fost cu tine si nu vedeam viata mea in viitor decat cu tine.Miai umplut capul de tampenii sentimentale si acum mam trezit. Realitatea e ca daca te-as suna sa te intreb ce se intampla nu ai face decat sa imi ma intrebi tu pe mine si habar sa nu ai sa raspunzi. Esti doar o imagine...
oare ai nevoie de ceva ca sa iti dai seama ce gresesti si sa fii mai apropiat si mai deschis cu mine sau ar trebui sa pun eu capat fara explicatii, fara nimik?????
Despre mine...ce sa-ti spun?
S-au adunat mai multe chestii care nu mi-au convenit.Am avut puterea sa vorbesc frumos si sa ma arat ca nu m-au deranjat.In seara asta m-am purtat diferit, m-am surprins pe mine de stapanirea si diplomatia de care am dat dovada.in pacate nu am fost fericita facand asta, dar am simtit ca daca cedez si de data asta voi avea un pret scazut in fata lui.
E atat de simplu si evident (pt mine) ceea ce imi doresc, dar ar fi atat de banal sa ii vorbesc lui (din nou) despre asta.Ce mult as fi vrut sa il vad in seara asta, ce mult as fi vrut sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca ma iubeste...ce mult as vrea sa alerge in calea mea si abia sa astepte sa ma vada...Simt ca il iubesc foarte mult, e in mine, in sufletul meu.Ma gandesc foarte mult la el si la noi, dar imi pare rau ca intensitatea sentimentelor mele e mai mare decat a lui.
Ma iubeste in felul lui, simt asta, stiu asta, DAR...eu vreau ceva diferit, vreau ceva ce era candva...nu stiu altfel sa il mai atrag decat stand putin separata de el.E ciudat ca am ajuns sa fac asta, dar am suferit cand am vazut cum prefera sa fie cu amicii lui mai mult decat cu mine.E de apreciat independenta lui, faptul ca stie sa se simta bine si fara mine, dar eu simt altfel...Iubirea mea e plina de romantism si floricele.El e sensibil uneori la amintirile noastre frumoase si stie ca eu sunt aleasa lui. Ceea ce eu cred ca nu stie e ca eu am mai multa nevoie de afectiune din partea lui.Sufar, ma simt ca un copil mic pe care nu prea il iubesc paruntii.
Nu imi place ca nu stiu cum sa gasesc un echilibru, o axa de care sa ma ghidez.Experimentez mereu cate ceva in relatia asta...simt ca pierd in fata lui si nu imi place absolut deloc situatia...nu imi place cum am ajuns sa fiu.Nu mai vreau sa joc teatru, nu mai vreau sa sufar...
Intre visare si realitate
Optimism, visare...idei, lectura, planuri..."Dance me to the end of love" visam sa fie viata mea cu el, cu tineretea noastra si cu puritatea inceputului...O joaca de copii, o tresarire, o contopire...iritare, separare acum...
nimic nu mai e ca atunci...
macar inainte cand era ocupat nu ma suna, dar imi dadea beepuri sau imi trimitea mesaj...acum nimic! daca nici ziua noastra nu a fost o zi speciala pt el nu stiu daca mai conteaza ceva.Simt ca l-am pierdut, nu mai e nimic cum era.Urasc situatia in care ma aflu! la naiba cu serviciul lui cu tot! el chiar nu face diferenta dintre servici si relatie.Observ ca doar eu sunt cea care se agita si sufera, lui nu-i pasa decat sa fie acolo.Ma enerveaza de mor..eu chiar nu merit sa fiu fericita? am atatata timp de cand tot plang pentru neputinta de a schimba ceva! sunt socata de cat de mult s-a schimbat relatia noastra! inainte vorbeam atatea lucruri, eram fericiti.Nu credeam ca o sa ajungem sa trecem vreodata prin asta...
vreau sa invat!
vreau sa invat sa mai adaptez mai repede.mereu mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu oamenii noi.
am un anumit fel de a gandi, am anumite principii, in general privesc viata cu optimism si ma preocupa lucrurile care creaza confort si buna dispozitie. am intalnit multe persoane care isi duc existenta barfind pe altii. le e mult mai usor sa critice ceva decat sa aprecieze. si e vorba de o barfa exagerata....ca una e sa povestesti anumite lucruri pe care le auzi si una e sa inventezi.
nu ma simt bine in mediul in care lucrez, in biroul meu ma simt atat de iritata de colegi... la orice parca asteapta sa gresesc cu ceva ca sa ranjeasca. mi se pare normal sa gresesc si sa nu stiu multe lucruri, pentru ca lucrez de f putin timp si e primul meu servici...
daca ii intreb ceva ma trateaza ca pe o proasta, daca nu ii intreb si fac dupa cum cred eu imi reproseaza ca nu i-am intrebat.
azi mi-au zis mai in gluma mai in serios ca sunt periculoasa, ca sunt tanara si ca arat bine. ma simt asa de rau, uneori parca ma simt invidiata. intr-o zi nu m-am aranjat foarte tare si au inceput sa imi spuna ca parca mai de mult parul era aranjat altfel.
m-am saturat sa ma tot puna in situatii umilitoare...
toata starea asta rea a mea a aparut de cand am observat cum sefa mea primea cate o tema de la vreun sef mai mare si imi pasa tema mie, iar in timpul asta ea nu facea mai nimic. si uneori mai are nesimtirea sa-mi povesteasca ce greu i-a fost si ei la inceput cand s-a angajat. nu rateaza ocazii sa ma intepe cu cate o vorba care pe mine ma doare...
am invatat sa tac si sa imi vad de ale mele, stau toata ziua cu ochii in calculator si imi fac temele pe care mi le da, dar uneori imi vine sa izbucnesc si sa tip si sa le spun la toti ca sunt niste barfitori si niste prefacuti nenorociti! sunt atat de idioti - pe fata se lauda si glumesc unii cu altii, dar cand pleca cate unul ceilalti il barfesc cu nesimtire, chiar de fata cu mine. ma simt josnic alaturi de ei, as vrea sa am posibilitatea sa pot alege alt loc de munca sau macar alt departament in companie....
nu imi plac cum e viata mea acum, nu ma simt bine, sunt foarte nemultumita si trista.am ajuns sa merg cu nervi si sa vin cu nervi de la servici.nu ii mai suport.
oamenii sunt in general atat de hoti si prefacuti si mincinosi...am intalnit atat de multi oameni de felul asta...totul se bazeaza pe interese...
vreau sa inva sa ma descurc, vreau sa invat sa nu mai sufar, vrea sa invat sa ma descurc bine la servici ca sa nu mai trebuiasca sa intreb pe nimeni nimic si sa-mi pot vedea linistita de treaba...
nu stiu sa vorbesc degeaba, nu stiu flecaresc nimicuri doar de dragul de a ma auzi vorbind si am observat ca se pune mult accent pe asta...
imi doresc un grup de prieteni cum am avut in ultimu an de facultate...puteam vorbi despre orice, nu ne invidiam unii pe altii, radeam si eram mereu veseli. am atata timp de cand nu am mai ras cu pofta ca atunci.trec acuma printr-o perioada atat de neplacuta.ma enerveaza si prietenul meu, mi se pare ca o place pe o colega de servici de-a lui si ma simt aiurea.
aseara ne-am certat si mi-e reprosat tot el ca s-a saturat sa il tot bat la cap, ca mi se pare mie ca ar avea vreo obsesie pt aia. asa a fost cuvantul lui "obsesie" - asa ca normal ca am inceput sa cred si mai mult asta cand el cica reprosandu-mi mie simt ca de fapt si-a definit sentimentele. si inca una care clar a pus capac: "mai bine pun capat relatiei decat sa te mai aud ideile gresite pe care ti le-ai facut" si azi nu m-a sunat. ce idiot! asta e dragoste? asa se procedeaza dua ani buni de relatie in care cica dragostea era cuvantul definitoriu...
imatur, asa mi s-a parut ca s-a comportat.am gresit cand atunci cand el era suparat incercam sa il impac, dar el...si-a bagat picioarele si si-a vazut de drum. ma enerveaza ca stiu ca tot el o sa ajunga la mine, ca o sa ma caute...dar atitudinea lui de puternic cica chiar m-a dezamagit.
ma enerveaza atitudinea asta a lui de persoana care detine controlul... si ce bine aratam aseara...chlnerul era sa se impiedice in timp ce se uita la mine. am fost aseara la baie si cand am iesit prietenul se facea ca se uita la telefon, asta ca su ma priveasca, sa nu vad eu ca ma admira. mi-a zis ca arat bine, de fapt ca sunt sexi, dar apoi toata seara s-a comportat cu mine obisnuit.
nu il vad sa vina cu un cuvannt bun, sa aduca ceva nou in relatie, sa se aranjeze asa cum se aranja la inceput. ma enerveaza ca l-am crezut altfel la inceput. o data cu trecerea timpului il vad cum devine parca mai indiferent si mai zgarcit in a-mi spune cuvinte frumoase si in a-mi arata gesturi frumoase.
sunt frustrata pe toate planurile si ma enerveaza atat de tare faptul ca nu am prieteni cu care sa ies daca nu ies cu EL.dar ma bucur ca nu am cedat si nu l-am sunat eu.de acuma am sa ma pretuiesc mai mult si daca ceva nu imi convine nu am sa mai fac compromisuri.eu tre sa fiu cea mai importanta pt mine, nu el.... iar colegii de birou n-au decat sa ramana niste looseri, am sa invat sa ma descurc fara sa ii mai intreb pe ei.
vreau sa invat sa fiu mai diplomata si mai smechera...cu bunatate si sinceritate pierzi in viata!
prieteni
ce-ar fi fost daca aveam vecini sau vecine pe scara de varsta mea?
ce-ar fi fost daca la scoala colegii ar fi fost mai prietenosi si mai putin preocupati de nota maxima?
ce-ar fi fost daca as fi avut in jurul meu oameni care sa aiba acelasi tip de umor cu al meu si sa-si doreasca la fel de mult ca mine sa traiasca viata cu optimism, caci timpul e ireversibil....
nu o sa stiu niciodata cum ar fi fost DACA...
ma dezamageste
stii ce-i mai rau? sa te placi sa ai atitudine, sa vezi in ochii celor din jur ca te plac, sa te simti frumoasa, iar partenerul tau sa nu iti spuna nici macar "ce superb arati in seara asta! ce frumoasa esti!"
poate confund eu lucruri
credeam ca plutesc, dar m-am desprins si am inghetat ca o frunza ruginie intr-o toamna tarzie.cred ca doar eu caut puncte tangente.oare de ce daca suntem ocupati si nu ne intalnim timpul care trece intre noi ne indeparteaza si ne raceste unul de celalalt? ma simt ca o fraiera care sta si mediteaza si isi pune intrebari.ce satisfacut parea cand m-a auzit ca ma framant si ca sunt agitata. vreau sa pastrez o linie, un echilibru, dar vad ca nu se poate. imi vine sa ma cert si sa spun tot ce nu-mi convine ca apoi sa fie o perioada roz intre noi. cred ca atunci cand e roz el face ceva ce stie ca eu as vrea si nu ceva ce el simte, pentru ca atunci cand nu mai sunt langa el sa ii cer ceva, face ce simte si nu ceea ce am nevoie.am observat ca nu comunicam deloc bine la telefon.e asa dureros sa ma sune sau sa il sun si sa nu ma intrebe ce am mai facut in ziua respectiva in care nu ne-am vazut... s-a obisnuit cu faptul ca de obicei nu fac nimic deosebit, ca nu am cu cine sa ies in oras, ca nu am o prietena buna cu care sa ma intalnesc adesea, nici macar o amica.
e dureroasa singuratatea pe care o ai in lipsa unei prietene care sa te inteleaga si sa iti fie alaturi neconditionat. nu am avut noroc in viata asta a mea sa am o gasca de prieteni pe care mi-am dorit-o mereu. am trait prietenia prin lectura sau prin filmesunt atatea lucruri teoretice pe care le stiu, dar cand dau nas in nas cu practica ma inhib si imi dau seama ca am probleme de comunicare cu oamenii noi pe care ii intalnesc.am o oarecare timiditate fata de oamenii necunoscuti.nu stiu exact din ce provine, ce o cauzeaza ca sa o pot inlatura.am inceput sa imi doresc sa fiu vizibila, sa cunosc oameni, sa vorbesc cu ei, dar mi-e greu de cele mai multe ori.
imi este foarte dor de prietenele mele pe care mi le-am facut in ultimul an de facultate...mi-e atat de dor incat ma doare cand ma gandesc.discutam cu ele despre orice si ma simteam atat de bine cu ele si eram vesela si radeam foarte mult.ma descopeream pe mine in fiecare zi si ne apropiam tot mai mult.ma simteam admirata si utila atunci cand im i cereau sfaturi si ele erau multumite....am fost fericita in perioada aia.....
evaporari frustrari
viata asta chiar trece fara sa ii pese ca noi ramanem undeva in urma mirati.
cat de repede a trecut timpul...am uneori senzatia ca nu ma bucur indeajuns de mult de fiecare clipa.sunt lucruri pe care as vrea sa le schimb, unele as vrea sa le imbunatatesc.
poate sunt rea cand spun asta, dar vad atatia oameni prosti in jurul meu...si ce idei fixe au, mai ales cei de varsta a3-a...cat de invechite conceptii au UNII!
si ce ma mai enerveaza cum o barfesc colegii de birou pe sefa noastra...nu o fi ea usa de biseria, dar se poarta frumos cu noi, ca are ea o fire mai vulcanica, e problema ei...sunt atat de ipocriti de fata cu ea, iar cand nu e de fata sunt niste...ma abtin!
totul va fi bine
sunt doar cateva ore de cand a plecat.ne vom vedea peste o saptamana si mi-e dor de intimitatile noastre.ce repede ne atasam de oamenii care ne plac..
maine incepe o noua saptamana de lucru, as vrea sa treaca ca mai repede sa il revad, dar stiu ca de fapt atunci cand timpul trece mai repede de fapt trce viata.
il plac asa cum e, nteligent, puternic, sigur pe el si iubitor.il ador cand simt cat de mult ma iubeste, dar e asa independent. si totusi asa puternic si independent cum e nu ar putea functiona bine fara mine. suntem atat de dependenti unul de celalalt...
credc ca dragostea mea pt el acum e mai matura pt ca inainte ma enerva sa stiu ca e undeva cu baietii si se simte bine, voiam sa-l stiu doar langa mine, dar m-am consolat ca nu pot schimba plecarea lui si am acceptat-o gandindu-ma ca e vorba de un timp limitat.
ma simt atat de bine cand scriu aici gandurile ce-mi parcurg emisferele. ma eliberez de tensiuni acumulate si ma regasesc undeva pe un drum, ma iau de mana si merg mai departe.probabil suna aberativ ceea ce scriu, dar asta simt acum.
mi-am amintit ceva ce m-a facut sa zambesc - acum vreo 2 zile discutam cu el despre casatorie, despre cupluri care isi unesc destinele...mi-a zis ca trebuie sa mai asteptam, sa punem niste bani deoparte pt un avans, sa nu ne grabim .. "sa stii ca eu vreau sa ma casatoresc cu tine", "putini in orasul nostru au terminat faculatatea de ---", "sunt mandru de tine"
cand a plecat mi-a zis ca o sa-i fie dor de mine si ca se gandeste la mine si cand nu ma suna, ca ma iubeste. a luat pe palm poze cu mine :)
eu si cu mine
pe mine ar trebui sa ma iubesc cel mai mult, pentru ca eu si cum mine petrecem cel mai mult timp din viata impreuna. oare de ce e nevoie de barbati care sa ne confirme cat de valoroase suntem?
pacat ca noi intre noi ne invidiem una pe alta si traim cu teama de a nu ne fura barbatii intre noi!
ar trebui sa fim unite, pentru ca trecem prin aceleasi stari contrare in fiecare zi...
echilibru interior
totul tine de mental, chiar si dragostea e un proces de autosugestie!
mi=e bine, acum cand ma implic mai putin..sau in fine, imi impun sa ma implic mai putin.
vreme trece, vreme vine!
omul nepotrivit
am inceput sa cred ca l-am intalnit. nu traim dupa aceeasi scara de valori. lucrurile care pt el sunt valabile, pt mine par a fi inadmisibile (din punctul lui de vedere). credeam ca intr-o zi am sa ma trezesc din visare si am sa fiu mai matura si serioasa, dar mi-am dat seama ca jovialitatea face parte din personalitatea mea si imi place sa fiu vesela, proaspata...
am observat ca atunci cand incerc sa ii schim o anumita stare devine ca o statuie. e imun si nu suporta nici un fel de alternativa din partea mea. am inceput sa observ ca nu vrea solutii
si atunci cum sa ma comport? sa il las sa vorbeasca si sa tac? sa ii spun parerea mea doar atunci cand ma intreaba....
se impotriveste la noile idei daca n ii apartin...pai asa cum se poate trai?
cum se poate trai daca nu suporta sa vada ca ai o stare pe care incerci sa i-o imprimi?
ma lupt cu morile de vant!
putina detasare si egocentrism nu mi-ar strica
manipulare
una din cele mai cunoscute metode de a face pe cineva sa spuna da, este sa-l determinati sa adopte o dispozitie pozitiva.
Regula de baza este sa-l determinati pe celalalt sa spuna “da” la un numar de intrebari preliminare. Dupa cinci sau sase astfel de raspunsuri puteti sa solicitati si ce va intereseaza.
Pentru a fi siguri, trebuie sa puneti o intrebare al carui raspuns sa fie cuprins in intrebare.
In loc sa intrebati: „Va place?” veti obtineti sigur un raspuns pozitiv daca intrebati: “Cred ca va place asta, nu?”
Sau in loc sa intrebi: Crezi ca aceasta idee este interesanta?… vei intreba: Acesta idee este interesanta, nu-i asa? ;-))
seductia este o manipulare emotionala, care are la baza pasiunea.
ani ce au fost...
lucram ceva la calculator si tv era deschis pe stiri, un post local si am auzit un reportaj legat de liceul pe care l-am terminat in 2002.Nu stiu cand a trecut timpul, nu stiu cand am terminat facultatea, nu stiu cand am intrat si la servici...
Ma simt trecuta prin timp fara sa stiu cand, parca as fi fost teleportata si acum m-am trezit, dar inca nu m-a dezmeticit....
nu am ceva special de regretat, poate doar faptul ca s-a dus adolecenta cu care nu ma mai intanesc niciodata.
Acum de cand sunt la sevici parca zilele trec mai repede, parca astept sa treaca ca sa pot pleca acasa, iar acasa cand ajung nici nu stiu cand se face iar seara si apoi iar dimineata si o iau de la capat...
TRECE VIATA!!!!
vreau sa profit din plin de fiecare clipa, sa ma bucur, sa vad doar partile bune si frumoase, sa-i fac fericiti pe cei din jurul meu, sa ofer o parte din mine celor care au nevoie....
Iubesc viata mea! sunt fercita alaturi de familia mea, nu imi lipseste absolut nimik! sunt atat de fericita incat cand scriu asta aproape imi dau lacrimile...
nu-i drept
chiar si la circ au aparut femei aproape dezbracate, in sutiente stralucitoare si fuste foooarte scurte si erau tinere si dragute.ma asteptam sa merg acolo sa vad jonglerii, sa ma distrez, sa rad, sa ma simt bine.au dansat oriental 2 blonde si o bruneta.li se intrezareau fundurile de dupa voalaurile transparente.m-am simtit in plus, ca o fraiera care asista cum iubitu se satisface prinvind trupuri aproape goale.imi venea sa il strang de gat.
a vazut ca ma framanat si ca ma simt aiurea.mi-a zis ca sunt amuzanta. shoot yourself! urasc momentul ala.m-am simtit umilita imbracata in blugi.prea imbracata in comparatie cu alea si veche si ursuza si plina de resentimente.
nu-i drept cum se exploateaza femeia si cum se foloseste ca sa atraga barbatii altor femei.nici macat cu un maieu transparent nu a aparut un barbat, ca sa compenseze cat de cat.simt nevoia sa ma razbun.am sa sorb din priviri toate trupurile de barbati ce-mi vor aparea in campul vizual.si mi se pare totusi putin.era mai simplu daca eram barbat.ma complexeaza femeile alea goale care apar mereu: in reclame, in videoclipuri...etc..aproape peste tot.imi vine sa-l impusc cand vad ca le priveste.
nu am nici o putere sa schimb nimic.sa-l fi vazut ce ras satisfacut avea cand eu fierbeam de nervi.imi pare rau ca am privit in alte parti.trebuia sa il privesc pe el, sa nu il las sa ii priiasca.s-a uitat in voie la fiecare, urasc amintirea aia! cati nervi mi-au trecut prin vene atunci........
nu pot sa il iubesc atat de mult incat sa uit s sa accept privirea lui libera pe corpurile lor.vreau sa il insel si sa ma razbun! ce ras tampit avea.......fuck you!
pastrare linie
am inceput bine, s-a mobilizat si obtinusem rezultatul dorit.imi pare rau ca nu am reusit sa pastrez aceeasi linie.uneori vorbele nu fac bine."Vorbeste putin, asculta mult si niciodata nu vei gresi. - Proverb italian"
am avut de castigat cand am ascultat proverbul, dar mi-e greu pt ca imi place sa comunic si am mereu parca multe de spus.e o furtuna in gandurile mele.la o singura intrebare gasesc mii de raspunsuri.mi-a fost bine atunci cand am privit detasat totul.din momentul in care am inceput sa ma implic am observat cum totul incepea sa se naruie usor.uneori e necesar sa devii egois si sa nu-ti mai pese.vreau sa reintorc situatia in favoarea mea si imi pare rau ca nu am pastrat linia
stari contrare
stari contrare la persoane ce usor au ajuns la contrarieri.trecerea intr-o noua etapa poate produce schimbari majore pt unii care nu gandesc situatia din timp.premeditarea isi spune cuvantul.as fi vrut sa traisca cu maturitate si sa intuiasca.probabil nu a fost preocupat sa ma cunoasca destul de bine pt a putea sti ce gandesc si cum reactionez in anumite situatii. poate ca ii cer ceva ce eu nu am stiut sa arat ca simt.confuzie.si totusi cum o fi mai bine? sa il las sa se framante sa traiasca cu teama ca m-ar putea pierde sau sa-i explic ca totul e in regula
sexul minimalizeaza frustrari?
cu toate ca te simti obosit dupa, starea generata te invaluie si iti dezvaluie o parte pozitiva a existentei. te simti fericit ca traiesti asa intensitati.
acum cand locuim separat am timp sa-mi fac scenarii si ganduri despre prezentul nostru, care devine apoi trecut, un trecut diferit fata de cel cu care eram obisnuiti.simte si el invalmasirea, il simt ca o simte.cum sa apesi anumite clapite care sa genereze exaltarea unei imagini construite?
nu ar intelege ce vreau sa spun, ar simti doar repros. d c tot am mereu ceva de schimbat in scenariu? d c apa trebuie sa curba in sens invers? imi pare banal sa-i relatez intensitatea trairilor ...
la ce se reduce multumirea unui tot unitar? sexul creaza dependenta!  asta e bine, o sa vrea mereu sa guste din cupa ce-mi apartine. e normal sa retraiesc amintiri ca sa reinvii flacari?
in jurul ideilor
imbratisam idei citite si experiente aflate din carti si realitati virtuale. fiecare creaza o parte din cercul universal, folosind iluzii si imagini fanteziste...
asteptand ca EL sa...
Asteptam ca el sa stie ce gandesc si sa fie mai bun decat as putea fi eu.Cand esti in asteptarea unei schimbari pe care ti-e teama sa o provoci singur astepti pe cineva cu initiativa care sa stie ca-ti doresti sa te scoata din cerc.
|
|
(6)
