Sad...
Postat pe 2008-May-19 la 10:24 AM
Ceva m-a facut sa ma gandesc la Victor azi... Inca de cand m-am trezit imi umbla prin minte ca o cartita! Ma doare inca absenta lui. El habar nu are... Ieri a venit la mine sa ii dau niste chestii pt scoala si se comporta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat! Si eu la fel! Ma doare cand stiu ca el stie, ca m-a vazut altfel decat restul lumii si imi doresc sa nu il fi lasat niciodata! Mintea mea dezvolta tot felul de dialoguri cu el in care de cele mai multe ori il injur si il plesnesc peste fata! Mi-as dori sa fac asta! Mi-as dori sa sufere si el! Si mi-as dori sa vina intr-o zi la mine sa imi spuna ca ii pare rau ca m-a facut sa sufar si ca m-a ranit si ca de fapt nu si-a dat seama ce mult insemn eu pentru el, iar eu sa ii raspund foarte mandra ca nu mai am nevoie de el si sa il arunc cum m-a aruncat el pe mine ca pe un servetel murdar de care s-a folosit cat a avut nevoie! Sunt rea! Stiu bine ca nu s-a folosit de mine, stiu bine ca ceea ce a facut pentru mine a facut din mila, incercand sa imi aduca o mica bucurie, dar cred ca nu a realizat ca totul era mult mai complicat! Imi pare nespus de rau ca s-a terminat asa! La scoala ne prefacem ca nu ne cunoastem! E adevarat ca am lipsit mult fiindca sunt bolnava, dar situatia era asa inca dinainte sa ma imbolnavesc... si imi pare foarte rau, cu toate ca tocmai eu l-am rugat sa stearga nr meu de telefon si id-ul de mess, desi cu o saptamana in urma il rugam sa nu uite de mine! Mi-a spus ca nu va uita, dar eu nu il cred! In plus nu a inteles ce am vrut sa zic cu mesajul in care l-am rugat sa nu uite de mine. I-am scris simplu: "Te rog, sa nu uiti de mine!", dar el probabil a inteles ceva de genul "Te rog, sa nu ma uiti!". Acum are o noua iubita! Eu vreau sa ma uite, ceea ce nu vreau sa uite e ca si eu il iubesc la fel de mult ca ea...il iubesc si il urasc in acelasi timp! Daca m-as duce si i-as spune in fata ca il urasc m-ar privi cu mila spunandu-si in gand: "Biata de ea, inca sufera!". As vrea sa il ucid! Daca cineva ar veni la mine si mi-ar spune ca ma plateste sa il ucid, i-as spune ca ma jigneste si ca o fac pe gratis si cu o placere imensa! Il inteleg intr-un fel, fata de mine el simte indiferenta pe care eu o simt pt prietenul meu. L-am rugat sa stearga nr meu si id-ul de mess fiindca oricum nu le mai folosea! Nu mai vorbeste cu mine! Nu-mi raspunde la mesaje si nu mai vreau sa il sun si sa ma umilesc plangand la telefon in timp ce vorbesc cu el si sa imi inchipui cum el da ochii peste cap zicandu-si: "Iarasi?". Ma doare ca am pierdut atentia lui, ma doare ca nu m-a lasat sa ma apropii vreodata de el, ma doare ca trebuie sa stiu ca se gandeste la alta, ma doare ca nu mai pot sa vorbesc cu el, ma doare ca nu ii pasa, ma doare ca nu stie cat am plans...ma doare sa stiu ca acum doarme fara nici o grija iar eu plang de dorul lui. M-am chinuit sa nu ma mai gandesc la el, am sters toate sms-urile pe care le-am pastrat, am sters nr lui de tel ca sa nu mai fiu tentata sa il sun, cu toate ca il stiu pe de rost, am sters id-ul lui de mess, pe care tot il stiu pe de rost... mai pastrez niste poze cu el...dar sunt vechi, acum arata altfel decat in pozele alea. Prefer sa nu ma uit la ele si sa imi sterg chipul lui drag din minte. El nu va sti niciodata cat am plans. Mi-a spus ca nu a crezut ca voi fi asa de insistenta dupa ce mi-a spus clar ca intre noi nu poate fi nimic pt ca nu ma iubeste! Am incercat sa ma despart de prietenul mau din cauza lui, el sufara din pricina lui Victor si nu merita! I-am spus clar: "Trebuie sa ne despartim. Il iubesc pe Victor!", sarmanul a plans ca un nebun si simteam pentru el ceea ce simtea Victor pentru mine: mila! Nu s-a schimbat nimic, Victor nu m-a placut niciodata, iar eu sunt inca cu prietenul meu care sufera enorm stiind ca desi stau cu el ma gandesc deseori la Victor chiar daca ma prefac ca totul e ok! Am tinut mult in mine! Inca mai tin si imi este tare greu sa ma abtin sa nu il sun si sa il implor sa vorbeasca cu mine doar ca sa ii aud vocea calda, dar stiu ca daca am sa il sun doar o singura data, pe urma nu am sa ma mai pot abtine si am sa il tot sun, ceea ce pe el probabil ca il exaspereaza sau cine stie ii mai creaza si probleme cu iubita! Nu pot sa zic ca nu mi-ar parea bine sa il paraseasca sau sa il faca sa sufere...Mi-a spus de atatea ori ca nu vrea sa imi dea sperante, dar eu am continuat sa lupt...pana am ramas fara forta! Mi-a promis ca o sa imi raspunda la sms-uri, dar nu mi-a raspuns la nici unul de atunci. I-am spus asta si el mi-a zis ca prefera sa cred despre el ca nu se tine de cuvant desi se laudase cu asta, decat sa imi dea mie sperante false raspunzandu-mi la mesaje. Am atatea intrebari la care as vrea sa stiu raspunsul! El a fost suficient de smecher incat sa le ocoleasca mereu sau sa ma lase pe mine sa raspund in locul lui chiar daca nu era raspunsul corect. Se multumea sa zambeasca stiind ca nimeni nu reusea sa vada in interiorul lui decat daca vroia el. Incerc sa uit amanunte dureroase ale relatiei cu el, dar sunt si lucruri pe care nu as vrea sa le uit pentru nimic in lume, lucruri ca o simpla strangere de mana, un sarut fugar pe frunte sau zambetul acela de om vinovat pe care il lua de fiecare data cand ma suparam pe el ca intarzia la intalniri, desigur nu genul ala de intalniri. Ne intalneam ca sa il meditez la mate! Mi-a spus ca vrea sa fim amici si eu i-am spus ca amicii nu fac sex. El mi-a raspuns foarte calm, ca uneori o fac. Oricum, am incercat sa fiu amica lui, dar eram atat de geloasa incat intr-o zi i-am replicat foarte suparata, aproape plangand, ca eu, in conditiile astea, nu pot fi "amica" cu el! Il sunam adesea si plangeam, intrebandu-l daca nu ii lipsesc nici un pic si daca nu vrea sa mai increcam o data si imi promitea mereu ca va gasi o solutie in timp ce vorbea pe mess cu alta! Ma deranja mereu ca in timp ce vorbea cu mine la telefon ii scria aleia pe mess, dar preferam sa nu ii spun si sa indur asta doar de dragul de a-l auzi! Ma tenteaza sa ii scriu si sa il rog sa imi raspunda la cateva intrebari, macar din mila, dar pe urma stiu ca am sa regret. Ma tenteaza sa ii amintesc ca inca il iubesc si ca mi-a promis ca va gasi o solutie ca sa nu ma mai doara! Cand mi-a promis asa ceva nu facea decat sa traga de timp...si acum isi inchipuie ca a scapat! Ca toata lumea care sufera si eu incerc sa imi ocup timpul cat mai bine ca sa nu ma mai gandesc la el, si cel mai frica imi este atunci cand ma duc la culcare... Visele cu el ma doboara si ma fac sa imi doresc sa nu mai dorm niciodata sau daca e un vis frumos sa nu ma mai trezesc niciodata! Ma intreb serios daca el crede ca mi-am revenit si ca nu ma mai gandesc la el...Am incercat sa imi alung durerea ascunzandu-ma la pieptul prietenului meu care ar face orice ca sa ma faca fericita! O data eram asa de deprimata incat mi-a spus: "Suna-l daca te face sa te simti mai bine!" Alta data mi-a spus: "Plangi si nu mai tine in tine ca nu iti face bine!" Alte fete ar da orice sa aibe un prieten asa iubitor ca el, numai eu sunt proasta si plang si sufar pentru un dobitoc Banal care a uitat de existenta mea in minutul urmator promisiunii ca nu ma va uita!
Ma intreb cat va mai dura!
MA DOARE! MA DOARE! MA DOARE!
Nu mai vreau. Cred ca am fost destul pedepsita!
Trebuia sa scriu aici ca sa ma descarc. E singurul loc si singura "persoana" cu care pot sa vorbesc deschis! Restul lumii ma considera nebuna!
Ce sa fac?
Postat pe 2008-Feb-26 la 8:22 AM
Am 20 de ani! Toata lumea imi spune ca sunt la varsta la care au loc tot felul de intamplari ciudate si au loc foarte multe schimbari de personalitate si de principii! Cred ca e foarte adevarat, dar chiar si asa pana depasesc faza asta asta am nevoie de sfaturi...
Am sa va pun la curent cu situatia mea!
Acum aproape 4 ani am cunoscut un tip si m-am indragostit de el! Poveste veche: eu aveam 16 ani el 25! Stiu, cam mare diferenta! Ei bine, suntem inca impreuna! Poate va surprinde! Si pe mine ma surprinde! El mereu imi spunea: "Ai sa intri tu la facultate si ai sa-ti gasesti unul mai chipes si mai dotat ca mine (se referea la studii), si ai sa ma parasesti!". Ma amuza cumplit cand imi spunea asta...
Dupa ce am dat bacul, am avut norocul sa dau peste un alt tip, Rares, pe net. Am stat de vorba multa vreme, iar eu am devenit curioasa, tinand cont de faptul ca prietenul meu a fost singurul baiat din viata mea pana atunci, asa ca m-am intalnit cu Rares. M-am intalnit cu el, desigur, doar din interes, si am crezut ca si el a facut acelasi lucru. Nu i-am spus ca am pe cineva, pentru ca Rares imi spusese de la inceput ca e doar o simpla aventura! Dar nu mi-am dat seama ca se implicase deja sentimental si cand a descoperit ca aveam prieten a fost foarte dezamagit! M-am simtit groaznic de vinovata. A vrut sa ma mai vada in continuare si eu, incercand sa il fac sa isi revina din dezamagire ma intalneam in continuare cu el...si in timp m-am implicat si eu mai mult, doar ca se cam inversasera rorurile: acum Rares vroia sa ma vada numai din interes, iar eu vroiam doar sa il vad si atat. Chiar ma gandeam serios sa ma despart de prietenul meu pentru el. Dar cand mi-a spus ca nu avem nici o sansa impreuna am renuntat sa ne mai vedem!
Am intrat la faculate! Eram in continuare cu prietenul meu si pe rares nu il mai vazusem de vreo luna, desi vorbeam destul de des la telefon. Adica eu il sunam! Asta pana in ziua cand veneam la facultate si m-am intalnit intamplator cu el (suntem la aceeasi facultate, dar el e cu doi ani mai mare). Era cu alta fata! Atunci am inteles ca nu mai conta nimic si am renuntat la orice speranta!
Apoi a venit momentul cand de ceea ce se temea prietenul meu s-a adeverit! L-am cunoscut pe Victor. E colegul meu de grupa! Am reusit sa ma apropii de el, ne intelegem bine, de fapt e singurul din grupa cu care vorbesc cel mai mult si care vorbea cu mine fara nici un fel de interes! Totusi de data asta, i-am spus ca am pe cineva, pentru ca imi era team sa nu pateasca si el ce a patit Rares! Atunci nu mi-am dat seama ca el e mult mai smecher decat Rares!
Oricum, chiar si asa lucrurile au vansat! cel putin in cazul meu! De data asta eram foarte hotarata sa ma despart de prietenul meu si chiar am facut-o! Si atunci am realizat ca, da fapt, si Victor ca si ceilalti avea doar "interes scolar" si ca ii pasa prea putin de sentimentele mele!
Nu am vrut sa ma impac cu prietenul meu, chiar daca cu Victor nu iesise nimic, pentru ca ar fi insemnat sa il mint in fata, dar el nu a inteles! Asa ca m-a implorat si m-a implorat pana am cedat si m-am impacat cu el! Imi este mila de el! Nu il mai iubesc, dar nu pot sa ma despart de el pentru ca stiu ca r suferi enorm! Data trecuta cand am incercat era atat de deprimat, atat de trist, nu manca, nu dormea, s-a apucat de fumat... Sincer si mie mi-ar lipsi daca ar fi sa ma despart de el, dar nu mi se pare cinstit sa raman cu el si sa ma gandesc mereu la Victor! Victor zice ca stau cu prietenul meu doar din interes! Si , intr-un fel e adevarat, pentru ca atunci cand ma vad cu el scap de aglomeratia de acasa! E ca un refugiu!
Nu stiu ce sa fac! Nu am cu cine sa vorbesc, pentru ca toata lumea mi-a spus ca exagerez si ca sunt o usuratica! Prietenul meu mi-a spus chiar ca sunt o tarfa, atunci cand a aflat de Rares!
Toti imi spun ca sunt o egoista! Dar am renuntat la sentimentele mele de fiecare data pentru el! Asta inseamna ca sunt egoista?
Situatia e mult mai complicata de atat, dar am incercat sa o expun cat mai concis!
Nu am cu cine sa vorbesc si ma simt mereu atat de deprimata si ma cert cu toata lumea! Cateodata vreau sa fug de el dar nu stiu ce explicatie sa ii dau, nu pot sa vorbesc nici mcar cu prietena mea cea mai buna!
Ajutor....
|
Link-uri
Ultimele inregistrari
Prieteni
|
(3)
Posteaza un comentariu
